Modificările aduse Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice

Armonizând practica de înregistrare şi de protecţie a mărcilor la nivel european şi transpunând prevederile Directivei Comunitare 89/104 (modificată ulterior prin Directiva Comunitară 95/2008) de apropiere a legislaţiilor statelor member (ale Uniunii Europene) cu privire la mărci, legea care reglementează înregistrarea şi protecţia mărcilor şi a indicaţiilor geografice în România a intrat în vigoare în 1998, fiind cunoscută ca Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice.

Legea şi-a dovedit utilitatea, în perioada 23.07.1998, data intrării în vigoare a acestei legi, şi 31.12.2006, data când au demarat preocupările de modificare a acestei legi; numai pe cale naţională au fost depuse peste 71.500 cereri de înregistrare de marcă, peste 75% dintre acestea fiind admise la înregistrare, cam tot atâtea cereri fiind depuse şi înregistrate pe cale internaţională.

Între timp însă, contextul economic naţional şi internaţional a evoluat, cel mai important eveniment fiind aderarea României la Uniunea Europeană; s-a impus o şi mai mare armonizare a practicilor privind protecţia mărcilor. Solicitanţii cererilor de înregistrare de mărci cereau, de altfel, tot mai insistent:

• o mai mare predictibilitate privind “şansele” de înregistrare a unei mărci,
• reducerea termenului necesar procedurii de înregistrare,
• mecanisme care să reducă tentaţia înregistrării mărcilor cu rea credinţă,
• mecanisme mai rapide şi mai eficiente de apărare a drepturilor deţinătorilor legitimi ai mărcilor.

Pe de altă parte, practica economică specifică României în perioada 1990 – 2000 a făcut ca multe firme să dispară din peisajul economic al României, mărcile acestora rămânând valabil înregistrate şi, prin aceasta, îngreunând intrarea altor solicitanţi de mărci în sistem.

Nu în ultimul rând, odată cu aderarea României la UE, sistemul mărcii comunitare extinzându-se şi în ţara noastră, se impunea şi reglementarea legală naţională care să consfinţească coexistenţa celor două sisteme (naţional şi comunitar) de protecţie a mărcilor şi să reglementeze rezolvarea eventualelor conflicte între mărcile înregistrate în cele două sisteme.

Toate aceste lucruri au impus amendarea Legii nr. 84/1998, procedura de modificare a legii începând la sfârşitul anului 2006 şi fiind pe cale a se termina la sfârşitul primului trimestru din 2010; în aceste moment legea a fost votată în cele două camere ale Parlamentului, urmând a fi promulgată.

• Ce aduce nou această lege?
• Cum trebuie să-şi modifice strategia de înregistrare şi respectiv de apărare a drepturilor solicitanţii şi respectiv titularii mărcilor, în lumina noilor prevederi?
• Cum trebuie să se modifice rolul consilierului de proprietate industrială pentru a fructifica prevederile noii legi?

Iată doar câteva din întrebările la care, participând la acest seminar online, veţi găsi răspunsurile care să vă consolideze poziţia în piaţă.